Ziua 1 – Konnichiwa Tokyo!

Iată că a sosit și momentul mult așteptat – începutul unei noi tabere internaționale, de data aceasta, limba japoneză în spectaculosul Tokyo – capitala Japoniei și cea mai populată zonă metropolitană din lume, unde școala EF Tokyo ne va fi gazdă pentru următoarele două săptămâni. 🎎

Întâlnirea în aeroport a fost destul de matinală – pe principiul cine se trezește de dimineață, departe ajunge – grupul taberei Qdays reunindu-se la aeroportul Henri Coandă la ora 4:00. După ce au ajuns toți elevii, m-am asigurat că fiecare participant a primit tricoul de tabără, eticheta și stickerul pentru bagaj și am verificat documentele de călătorie.

Am continuat cu o discuție scurtă despre următorii pași de desfășurare a formalităților pentru ieșirea din țară, iar mai apoi ne-am îndreptat către ghișeul de check-in pentru a ne lăsa bagajele. Între timp, tinerii din grup și-au luat la revedere de la părinții care i-au condus, iar noi ne-am început, plini de entuziasm, călătoria către Japonia. 🇯🇵

Chiar dacă aeroportul era destul de plin, procedurile din Otopeni s-au desfășurat destul de repede, mai ales că prima noastră destinație a fost Viena, astfel încât am sărit controlul poliției de frontieră. După o tură pe la cafenelele din zona de plecări eram gata de îmbarcare. Durata zborului până în Viena a fost de aproximativ 90 de minute, timp suficient pentru ca membrii grupului nostru să înceapă interacțiunea și să se cunoască puțin între ei.

Ajunși în aeroportul din Viena am realizat cât de mare și bine organizat este, mai ales că poarta de îmbarcare pentru zborul următor era situată într-o altă aripă a acestuia, unde am ajuns rapid cu un autobuz special. Și pentru că timpul de așteptare până la zborul ce urma să ne ducă în Tokyo a fost de 6 ore, am avut timp berechet pentru a mai cumpăra câte o gustare, a ne reîmprospăta și a mai povesti despre aventura pe care tocmai am început-o.

Odată urcați în avionul ce urma să ne ducă în Tokyo, ne-am instalat confortabil în scaune și am decolat, urmând un zbor de aproximativ 12 ore.

Două mese (destul de gustoase), câteva drumuri în spatele avionului pentru a ne întinde picioarele, mai multe filme din selecția sistemului de divertisment pus la dispoziție, diverse jocuri și ceva somn – iată că timpul a zburat. Nu vă ascund faptul că a fost o cursă într-adevăr lungă cu puține turbulențe, ceea ce înseamnă că nici nu a fost deosebit de stresantă sau grea, însă desigur obositoare.

Orașul ne-a întâmpinat cu o priveliște spectaculoasă, în depărtare văzându-se chiar Muntele Fuji, iar după aterizare ne-am îndreptat spre zona de control pașapoarte. Însă înainte de a ajunge acolo am fost informați de către angajați ai aeroprtului, cât și de colegii mei din România, că 4 dintre bagajele lăsate la cală au rămas în Viena. Ne-am întristat puțin pentru că este desigur o situație neplăcută, însă după ce toți ceilalți și-au recuparat bagajele, am discutat la biroul pentru astfel de situații și tinerii au completat formularele necesare, am fost informați că acestea vor fi livrate la reședința noastră din Tokyo în cursul zilei de marți.

Fiecare dintre noi a trebuit de asemenea să completeze un formular de intrare în țară și un altul pentru declararea bunurilor, iar mai apoi am fost întâmpinați de reprezentanții serviciului de transfer din aeroport, care ne-au condus la microbuzele cu care urma să ne deplasăm la cazare.

Însă nu înainte de a ne asigura că toată lumea are un card de transport valid și valabil pentru perioada taberei. Unii dintre participanți au preferat să își instaleze cardul digital – direct pe telefon, iar împreună cu ceilalți ne-am achiziționat cardul fizic Suica.

Drumul de la aeroportul Narita din Tokyo până la cazare a durat aproximativ o oră, timp în care într-unul dintre microbuze tinerii s-au relaxat sau au dormit, șoferul întreținându-i cu muzică, iar în celălalt microbuz, s-a discutat despre diverse lucruri interesante despre cultura japoneză, căreia abia am început să îi simțit gustul (și la propriu și la figurat).😁

La sosirea în reședință, am fost informați că va trebui să mai așteptăm până ce camerele noastre vor fi gata, însă prânzul putea fi servit. Ne-am lăsat așadar bagajele la recepție și am mers în zona de luat masa, unde am încercat pentru prima dată o supă miso – interesantă am putea spune, dar nu tocmai preferata noastră 😊 – și o porție de orez cu o tocăniță de legume și carne, pe care cu toți am apreciat-o.

Din păcate, timpul de așteptare s-a lungit puțin, astfel că astăzi, printre altele, am învățat lecția răbdării. Și mai mult decât noi, au învățat-o Daria, Maria, Tudor și Mihail, care nu și-au pierdut entuziasmul și energia bună, chiar dacă sunt nerăbdători să își primească și ei bagajele.

Ne-am instalat apoi în camere și ne-am relaxat puțin, stabilind să ne întâlnim din nou două ore mai târziu, pentru o plimbare de seară, înainte de cină, mai ales că cele 35 de grade ce ne-au întâmpinat la sosire ne-au luat puțin prin surprindere.

Ne-am întâlnit așadar la ora stabilită și am pornit într-o plimbare lejeră spre Parcul Ueno – cel mai mare parc public, dar și unul dintre cele mai populare și frumoase parcuri din Tokyo. Am admirat cu toții clădirile interesante, limbajul diferit, oamenii de pe stradă și absolut tot ce ne ieșea în cale. Bineînțeles că nu am ratat nicio ocazie pentru poze, chiar dacă astăzi am fost puțin mai reținută ce-i drept pentru că toată lumea era puțin obosită după un drum luuung cât două zile. 😊

Zona acestui parc atrage atât turiștii străini cât și japonezii cu ajutorul celor trei muzee existente: Muzeul Național din Tokyo, Muzeul Național de Științe al Japoniei și Muzeul Național de Artă Vestică, a sălii de concert, a templului Tosho-gue, a lacului Shinobazu, cu templul Benzaiten, grădina Zoologică Ueno și cu templul Gojo (care găzduiește statui cu vulpile mitologice Inari). Ne-am plimbat și noi pe lângă lac, admirând peștii mari din apă, lotușii grandioși (simbolul budist al purității), țestoasele, templele, vânzătorii ambulanți, copacii inediți și chiar statuia lui Saigo Takamori și a cățelului său, acesta fiind un respectat samurai japonez și nobil ce a trăit în perioadele Edo și Meiji.

Ne-am propus apoi să vizităm câteva magazine pentru ca tinerii să se aprovizioneze cu cele necesare fiecăruia, astfel că ne-am îndreptat spre zona Taito City, unde deja totul era mult mai animat. Nici nu știam unde să ne îndreptăm mai întâi privirile…🤩 Am intrat la o farmacie – unde se găsesc și produse cosmetice și nu numai, am admirat micile restaurante și magazine și am vizitat pentru scurt timp unul dintre mall-urile din zonă.

Timpul a trecut fără să ne dăm seama astfel că astăzi am experimentat și prima călătorie cu trenul 😎, deoarece punctualitatea este un element important în cultura japoneză, dar și pentru noi. Ne-am descurcat de minune și am ajuns la cină fix la ora stabilită – 19:30.

După cină, câțiva dintre noi au mers până la supermarketul din apropiere pentru aprovizionarea cu apă, iar ceilalți s-au retras în camere, lucru pe care l-am făcut și noi la întoarcere. Trebuie să ne acomodăm cu noul fus orar, iar mâine ne trezim din nou dis de dimineață pentru prima zi la școală și în cartierul Shibuya. Nu ratați jurnalul de mâine!

Pe curând!

Mai multe imagini din prima zi de tabără puteți vedea aici: Album Facebook Tabără Japonia