
Jul 27

Jul 28

Jul 29

Jul 30

Jul 31

Aug 01

Aug 02

Aug 03

Aug 04

Aug 05

Aug 06

Aug 07

Aug 08

Aug 09
Ziua 11 – Cursuri, Edo Museum, Nezu Shrine și ceremonia ceaiului
Întâlnirea stabilită pentru această dimineață a fost la ora 7:30, cursurile de azi având loc în prima parte a zilei. După cursuri, elevii au avut la dispoziție două ore pentru a lua prânzul, folosind bugetul oferit de școală.
Și, pentru că tot veni vorba de mâncare, iată câteva informații utile despre eticheta la masă în Japonia: bunele maniere la masă reflectă respectul profund pentru mâncare, pentru cei care au pregătit-o și pentru cei cu care este împărțită. Înainte de a începe masa, se folosește expresia itadakimasu, o formulă de recunoștință. La începutul mesei, se oferă adesea un prosop umed (oshibori) pentru curățarea mâinilor. Sorbitul zgomotos nu este considerat nepoliticos, dimpotrivă – este un compliment adus bucătarului, mai ales în cazul preparatelor precum ramenul sau supa. Folosirea bețișoarelor implică reguli clare: nu se înfig vertical în bolul cu orez – acest gest este asociat cu ritualuri funerare și nici nu se folosesc pentru a arăta. După masă, se rostește gochisousama deshita, în semn de mulțumire. Bețișoarele se așază pe suportul lor, iar masa se lasă curată.

La ora 14, ne-am întâlnit cu liderul nostru de activități, Alma, și cu grupul din Italia, pentru o incursiune în epoca Edo a Japoniei: vizita la Muzeul Fukagawa Edo. Acest muzeu este o călătorie în viața cotidiană din perioada Edo (1603–1868).


Am explorat o replică în mărime naturală a unui cartier tradițional din Fukagawa – cu străzi pietruite, hanuri, magazine și locuințe din lemn reconstruite. Am putut intra în case, admira mobilierul și obiectele de uz zilnic ale epocii, totul completat de efecte sonore și jocuri de lumini care imitau trecerea unei zile tipice.


Am aflat și că pisicile erau prezențe obișnuite în casele din acea perioadă – ele țineau departe șoarecii care atacau orezul, folosit pentru negoț. În zilele noastre, însă, pisicile sunt mai rar întâlnite în locuințele japoneze – din cauza prețurilor ridicate (prețurile încep de la 1000 de euro pentru o pisică) și a regulilor stricte ale proprietarilor de apartamente, care adesea nu permit animale de companie.

A fost o experiență imersivă și educativă, care ne-a apropiat de istoria Japoniei feudale.
Evelin, Otilia și Andrei au prins ultimele patru locuri la o activitate organizată de școală: ceremonia ceaiului. Aceasta a fost o versiune explicativă a tradiționalului ritual japonez, concepută pentru a introduce participanții în frumusețea și simbolismul acestei arte. Un maestru al ceaiului a demonstrat pașii de preparare și servire a ceaiului matcha, explicând semnificația fiecărui gest și obiect. La final, participanții au avut ocazia să guste ceaiul și să încerce, ghidați, propriile mișcări ceremoniale.
Între timp, restul grupului s-a îndreptat spre Grădina Kiyosumi, aflată la doar cinci minute de muzeu. Totuși, o vizită prelungită la un supermarket din apropiere a făcut ca noi să ajungem la intrare la ora 16:31 – cu un minut peste ora ultimei intrări premise, chiar dacă grădinile erau deschise până la ora 17. Fiind în Japonia, nu a existat nicio excepție: cu o întârziere de un minut, nu am fost lăsați să intrăm.
Am regândit rapid planul și am urmat sugestia lui Matei: să încercăm un cheesecake japonez. Japanese soufflé cheesecake, cunoscut și ca „cheesecake japonez pufos”, este un desert delicat și aerat. Se deosebește de cheesecake-ul clasic prin textura sa spumoasă, obținută prin încorporarea albușurilor bătute spumă și coacerea lentă la bain-marie.
Are un gust fin, moderat de dulce, cu o aromă subtilă de brânză, diferit de tot ce am mai încercat până acum. A fost delicios – unii dintre noi au luat și la pachet!


După aceea, am condus-o pe Brândușa spre Teatrul Național, unde a dorit să asiste la un spectacol în limba japoneză.


Având timp liber până la cină, am decis să bifăm și ultimul obiectiv al zilei: Nezu Shrine.


Nezu Shrine este unul dintre cele mai vechi și mai frumoase altare shintoiste din Tokyo, celebru pentru aleea sa de porți torii roșii și pentru grădinile spectaculoase de azalee (care înfloresc în aprilie-mai). Are o istorie de peste 1900 de ani și o arhitectură elegantă din perioada Edo. Este un loc liniștit, ferit de agitația orașului – perfect pentru o plimbare relaxantă și fotografii deosebite.


O ploaie scurtă ne-a făcut să grăbim pasul spre metrou, iar împreună cu Matei și Sebastian ne-am îndreptat spre hotel. Ne-am reunit cu toții la cină și ne-am retras în camere, după încă o zi frumoasă în Tokyo.
În încheiere, i-am cerut lui Andrei să ne spună câteva cuvinte despre experiența lui în această tabără:
„Sincer să fiu, în Tokyo – fiind pentru prima oară – e o experiență super interesantă sau, cum s-ar zice, un cultural shock, fapt la care mă așteptam din tot ce mi s-a spus până să ajung. E destul de greu să comunic numai în japoneză, dat fiind faptul că ei stau mai prost la capitolul engleză, deși unii lasă de dorit în abilități lingvistice, dau dovadă de perseverență și răbdare când încerc să mă exprim eu în japoneza mea cioplită.
La cursuri e interesant, chiar dacă atunci când avem curs de dimineață eu sunt pe planeta mea, visând, alături de colegul nostru drag Zihan (those who know know). Profesoarele sunt pregătite și bine organizate, pentru a face orele cât mai interactive și pline de activitate, în așa fel încât să nu se simtă ca un 9 to 5 vara.
Mențiunea onorabilă la nivelul profesorilor este profesoara din prima săptămână – este o scumpă și ne-a făcut zilele tuturor mult mai frumoase. E genul de persoană pe care, când o vezi, îți pune un zâmbet pe buze. Avem și poză cu ea, e o scumpă, o iubim foarte mult și, când am aflat că trebuie să plece și să vină altă profesoară, am început să fac crize alături de colega mea, Evelin.
La nivelul atmosferei, toată lumea este foarte calmă și la locul lor, dar când trebuie, sunt extrem de sociabili și bine educați. În timpul liber am făcut multe activități interesante – de la plimbări nocturne sau caniculare, la vizite palpitante și bogate în cultură.
Deci, ca să închei: a fost – și continuă să fie – o experiență faină!”
Mai multe imagini din a 11-a zi a taberei din Tokyo aici: Album Facebook Tabăra Tokyo 2025