Ziua 14 – The long journey home

Iată că tabăra de limba engleză din Cambridge a ajuns la final și astăzi a sosit momentul călătoriei înapoi spre casă.

Ultima zi de tabără a început foarte devreme. La ora 5.00 dimineața era neobișnuit de multă forfotă prin campus pentru că grupul nostru din România, cât și cel din Spania se pregăteau de plecare.

Dupa ce s-a trezit toată lumea și fiecare dintre noi a mai verificat încă o dată bagajul și să nu fi uitat nimic în camere, am pornit cu toții spre punctul zilnic de întâlnire – în fața clădirii Castle Brae. Aici ne aștepta Minnie Brookfield – managerul școlii EF Cambridge – Clare College, pentru a se ocupa de check out. Astfel, rând pe rând, tinerii au predat cheile camerelor și mai apoi s-au îndreptat spre autocarul care ne aștepta pregătit să ne conducă până la aeroportul Heathrow din Londra.

O ultima privire în urmă spre campusul care la început ni se părea atât de diferit de casă și care acum devenise a doua casă, și unii dintre noi ne-am emoționat până la lacrimi. Am pornit puțin după ora 6 dimineața, după ce toată lumea ocupase un loc confortabil în autocar. Am plecat lăsând în urmă cele mai frumoase clipe petrecute în această tabără de limba engleză, dar și oameni care acum 2 săptămâni ne erau străini, iar între timp ne-au devenit cei mai buni prieteni. Aducem cu noi acasă amintiri frumoase din Cambridge, despre care abia așteptăm să povestim cu familia și ceilalți prieteni.

Câteva minute după ieșirea din Cambridge, în autocar s-a așternut liniștea deplină. Cu toții eram în lumea viselor, încercând să recuperăm puțin din noaptea care fusese extrem de scurtă.

La ora 8.00 ajungeam la Terminalul 4, cel de unde a început toată povestea asta frumoasă pe meleaguri britanice. Ne-am dat jos din autocar, ne-am grupat și am pornit spre un loc în care să așteptăm în liniște deschiderea birourilor de check-in. Am găsit o cafenea mare și cu multe locuri libere, unde ne-am putut odihni, încărca telefoanele, dar cel mai important am putut lua micul dejun împreună, schimbând impresii despre ultimele întâmplări.

La ora 10.00 ni s-a alăturat un reprezentat EF care ne-a ajutat cu procedurile din aeroport. Ea a fost alături de noi și ne-a ajutat să găsim biroul de check-in pentru a ne lăsa bagajele burdușite de toate bunătățile din Cambridge. 🙂 Check-inul s-a desfășurat destul de rapid, ajutându-ne desigur faptul că am avut făcut check-in online.

Am mers apoi spre controlul de securitate, prin care am trecut relativ repede. Câțiva dintre tineri au avut ceva mai multe emoții pentru că au fost verificați mai în detaliu, după ce au uitat câte un pix în buzunar, o brățară metalică la mână, sticle de apă prin ghiozdan și alte asemenea lucruri. 

Un moment simpatic a fost când unul dintre tineri ii explica unui angajat de la securitate că are în bagajul de mână doar balsam de buze și haine, când o voce blândă s-a auzit din spate. O doamnă cu o figura caldă ne-a întâmpinat – nu a putut rezista când și-a auzit limba și și-a dorit să-i ajute pe tinerii noștri, așa că a preluat ea bagajul copiilor și nu doar că s-a rezolvat în doar câteva minute misterul tuturor bagajelor de mână, dar ne-am mai făcut încă un prieten care plecase chiar din Brașov cu 30 de ani în urmă.

Cu gura până la urechi am trecut cu toții prin filtrul de securitate și am intrat în paradisul Duty Free. Pentru că aveam timp berechet până la afișarea porții, ne-am așezat într-un loc de așteptare unde ne-am lăsat bagajele, iar elevii au primit timp liber pentru shopping până la ora 14.00. Prioritatea – apă și snack-uri ca să avem pe parcursul drumului cu avionul.

La ora 14.10 am pornit spre poarta 15 de îmbarcare și câteva minute mai târziu ne îmbarcam în avionul cu destinația București. Zborul a plecat la timp, tinerii erau cu toții la locurile lor, așa că a doua sesiune de somn a început.

La ora locală 20.10 am aterizat la București, după un zbor lin și lipsit de incidente sau turbulențe neplăcute. Inima noastră era împărțită în 2: o parte care era nerăbdătoare să-și revadă familia, casa și prietenii, iar cea de-a doua care își dorea să fugă înapoi. Așadar, deși bagajele de cală au venit relativ repede, am mai zăbovit câteva momente să ne îmbrățișăm pentru a nu știu câta oară, pentru că nu ne venea să ne despărțim.

În jurul orei 21.00, după o ultimă fotografie de grup, eram cu toții în brațele familiei de care ne-a fost tare dor și cu un ochi la grupul de discuții, promițându-ne că ne auzim în continuare la curfew și că vom împărtăși toate întâmplările amuzante din viața noastră de zi cu zi, așa cum am făcut și pe parcursul taberei. 

Iată și ultimele impresii de tabără:

Paula: Ce sa zic despre ziua de ieri..O zi plină de emoții pe care mi e greu sa le descriu…o zi în care am plâns mai mult ca oricând pt ca am simțit ca mi s au luat mai multe părți din inima și au plecat și la Timișoara și la București si în Maramureș…și a fost greu, dar frumos.

Ana: Tabăra asta m-a ajutat în foarte multe moduri. Am învățat foarte multe lucruri noi despre Anglia și această aventură ne-a legat într-o brățară puternică a prieteniei care sper să reziste ani de zile.

Eva: Ieri a fost ultima zi in tabăra. Cu toții ne-am trezit cu noaptea in cap sa plecam spre aeroportul Heathrow din Londra. Eram triști ca cele doua săptămâni petrecute in Anglia au trecut asa de repede si ca trebuia sa ne luam la revedere de la prietenii noștri. Ajunși in România, inainte sa ne despartim, ne-am promis ca vom comunica in continuare si nu vom uita unii de ceilalti.

Mai multe imagini din ultima zi de tabără aici: Album Facebook Tabără Cambridge