Ziua 1 – Aloha Hawaii

Nu puteam începe altfel prima zi a acestui jurnal, nu-i așa? Însă prima noastră zi de tabără se încheie după ceva mai bine de 48 de ore. Această primă filă de jurnal este despre cum am călătorit, despre San Francisco și cuprinde, bineînțeles primele impresii din Honolulu.

Încă de când am lansat această tabără la finalul anului trecut am știut trei lucruri: că ne vom revedea cu mulți dintre elevii participanți la taberele de anul trecut, că vom avea mult de călătorit și că vom ajunge într-un loc cu totul diferit de cele vizitate până acum. Nu am fost deloc departe de adevăr ?. Mai mult de jumătate dintre elevii acestui grup au mai fost alături de noi în cel puțin o tabără așa încât cu toții erau obișnuiți cu întâlnirile matinale din aeroport. La ora 6 ne-am reunit în fața aeroportului Otopeni unde am verificat din nou, desigur, documentele de călătorie și am făcut o scurtă prezentare a experienței prin care urmează să trecem.

Cu mult avânt și aș spune foarte mult noroc ne-am aventurat în terminal. Spun avânt fiindcă ne-am grăbit puțin să ajungem la ghișeele companiei aeriene, așteptându-ne la o coadă foarte lungă. Spun noroc fiindcă spre surpriza noastră am fost printre primii acolo, nu am avut parte de coadă la controlul de securitate și nici la controlul pașapoartelor – aș completa prin a spune că și angajații de la frontieră erau la fel de surprinși de lipsa pasagerilor. Acest noroc ne-a urmat, din acest punct de vedere, pe întreaga călătorie.

Așadar am avut timp suficient să găsim poarta de îmbarcare, să ne luam o gustare pe post de mic dejun ori să explorăm aeroportul. Prima cursă – o nimica toată. În mai puțin de o oră eram în Istanbul unde ne întâlneam cu Ruxi care ni s-a alăturat din Zurich. Am traversat micuțul aeroport din Istanbul, iar apoi ne-am îmbarcat pentru cursa maraton – 13 ore și mai mult peste două continente și un ocean. Am dormit, am mâncat, ne-am plimbat prin avion, am mâncat din nou, am mai dormit puțin și între toate acestea ne-am pierdut în multitudinea de filme disponibile.

Elevii au avut timp berechet să se cunoască pe durata acestei călătorii, să-și găsească interese comune și să râdă împreună, chicotele fiind adesea auzite peste sunetul din căști ?. Serviciile de la bord au fost foarte bune, la standardele cu care Turkish Airlines ne-a obișnuit deja. Mâncarea a fost suficientă și a fost și gustoasă (sau mă rog, atât cât poate fi mâncarea din avion), iar gustările au fost la mare căutare printre elevi.

Vă spuneam mai devreme că am avut noroc să ne deplasăm repede prin aeroport. Ei bine, în aeroportul din San Francisco am avut din nou norocul de a petrece mai puțin timp la formalitățile de intrare în SUA decât la recuperarea bagajelor iar în fața terminalului, la câteva minute distanță a sosit și mașina de transfer contractată de către hotelul unde urma să fim cazați. Totuși, fiindcă mai erau și alți oameni ce așteptau acest serviciu, ne-am despărțit în două mașini pentru a ne asigura că reușim cumva să ducem cu noi și bagajele de cală, ce nu au fost puține de această dată.

La 10 minute de aeroport ne-am cazat, ne-am luat camerele și ne-am reîmprospătat pentru a ieși în explorarea orașului San Francisco. Am ales până la urmă să ne împărțim în mai multe comenzi de Uber, iar alegerea a fost una foarte inspirată. Nordul Californiei nefiind așa prietenos din punct de vedere a temperaturii și a vântului. Ce-i drept sunt aproximativ 800 de kilometri până la vânturile calde din San Diego ?. În 30 de minute am coborât la Pier 39, o atracție turistică foarte căutată de către vizitatorii orașului. Am pornit pe jos pe malul apei, grăbind pasul pentru a găsi un loc potrivit pentru o cină rapidă.

Ne-am hotărât asupra unui restaurant In ‘n Out, un lanț fast food ce își are originile chiar în California. Cei care nu au dorit să ia cina, au explorat puțin portul și zona adiacentă. Orașul ni s-a părut pe alocuri foarte animat, însă uneori foarte liniștit. Ca și cum zonele de socializare și petrecere a timpului liber nu erau nicicum întrepătrunse cu zonele de lucru ori rezidențiale. Spre surprinderea mea, nu am primit obiecții atunci când le-am propus elevilor o plimbare nocturnă.

Unii dintre ei și-au adus aminte, cu drag sper, de lungile plimbări din New York fiindcă și acum am reușit să vizităm întreg centrul turistic al orașului, surprinzând atât viața de noapte cât și pontoanele, străzile în vale cu șine de tramvai, centrul de afaceri al orașului și câteva clădiri istorice superbe.

Ajunși la metrou, am realizat că timpul necesar călătoriei înapoi la hotel, împreună cu costurile călătoriei ne îndeamnă din nou spre Uber. Zis și făcut – ne-am împărțit din nou în mașini și în jurul miezului nopții am ajuns cu toții înapoi la hotel. Nu am apucat să dormim prea mult fiindcă la ora 4 am pornit din nou la drum, înapoi la aeroport.

Nu ne-a părăsit norocul nici pe acest segment de călătorie. La aeroport procedurile au mers repede, iar pilotul a făcut cursa de 5 ore și jumătate în aproximativ 4 ore și 40 de minute. Așa încât înainte de ora 10 ora locală am auzit ”Aloha and welcome to Hawaii!”

Ne-am recuperat bagajele trecând printr-o frumoasă grădină botanică în mijlocul aeroportului, iar Ann – directoarea serviciilor pentru studenți de la școala EF Honolulu ne-a întâmpinat și ne-a condus la mașina de transfer. Am putut să admirăm mai multe zone a orașului Honolului până când am ajuns în Waikiki, cartierul ce atrage anual 4 milioane de vizitatori. Zona este  cunoscută pentru blocurile turn înșiruite pe faleză și pentru magazinele, restaurantele și cafenelele ce oferă turiștilor nenumărate modalități de petrecere a timpului liber.

Hotelul nostru este amplasat la o aruncătură de băț de plaja Waikiki, faimoasă pentru surf și la câteva minute de magazinele și localurile faimoase ale cartierului. După un proces de check-in mai anevoios, îngreunat mai ales de faptul că unele camere nu se eliberasera atunci când am ajuns noi, am reușit într-un final să ne primim cu toții cheile. Cât timp am așteptat, elevii și-au depozitat bagajele în camerele colegilor, unii dintre ei s-au distrat la piscina hotelului ori au luat masa livrată de către școală direct la hotel.

La ora 16 ne-am reîntâlnit în fața hotelului pentru a ieși la o scurtă plimbare de explorare a zonei. Așa cum am spus, suntem foarte aproape de plajă, iar cu asta am și început. Cu costumele de baie pe noi, în 5 minute eram pe plajă, descoperind între timp ceea ce bănuiesc eu, va fi locul principal de suveniruri – o zonă cu buticuri în lateralul mallului din Waikiki.

Am căutat o zona mai liberă de plajă. Fiind weekend, plaja mi-a părut aglomerată însă nisipul foarte plăcut și apa de o culoare minunată ne-au făcut să nu petrecem prea mult timp pe prosoape. După două – trei indicații referitoare la siguranța în ocean, greu i-am mai convins pe elevi să iasă din apă. Am înțeles și de ce plaja este atât de căutată de surferi, mai ales când i-am văzut cum “prind” valurile de departe din larg până aproape de țărm.

Totuși, oboseala își spune cuvântul, iar elevii din grup s-au retras de pe plajă, rând pe rând pentru a-și face o cumpărătură sau două, pentru a-și despacheta bagajele sau pentru a se culca, iar la ora 18, ultimele prosoape erau strânse de pe plajă. Cei mai mulți dintre elevi s-au dus în camerele lor repede, iar restul au revenit la hotel la ora 21. Astăzi am fost cu toții de acord că trebuie să ne odihnim fiindcă mâine începem devreme, micul dejun de la școală fiind servit la ora 8:30.

Mahalo!

Mai multe imagini din prima zi a taberei de engleză din Hawaii aici: Album Facebook Tabăra Hawaii