Ziua 14 – Mahalo, Hawaii! A hui hou!

Mulțumim pentru tot, Hawaii, și pe data viitoare!

După două săptămâni pline de cursuri, excursii, surf, ocean, activități, prietenii și experiențe pe care le vom păstra mult timp în amintire, a venit momentul să ne luăm rămas-bun de la Hawaii. Ziua 14 a fost dedicată călătoriei spre casă, o călătorie lungă, cu mai multe zboruri și escale, dar și cu sentimentul că, undeva între bagaje și porți de îmbarcare, lăsam în urmă un loc care ne-a oferit foarte multe în aceste două săptămâni.

Ziua noastră de călătorie a început dis-de-dimineață, la ora 3:15 când am pornit de la hotel cu autobuzul ce ne-a condus către aeroport. Drumul a durat aproximativ 20 de minute, iar odată ajunși la aeroport am început formalitățile pentru călătoria spre casă.

Prima oprire a fost la Agriculture Inspection, un control specific Hawaii. Insulele au un ecosistem foarte vulnerabil și, fiind izolate geografic, autoritățile au reguli stricte pentru transportul anumitor produse agricole în afara insulelor. Fructele și legumele proaspete, precum și alte produse vegetale, pot transporta dăunători sau boli care ar putea afecta agricultura și ecosistemele din alte regiuni. Din acest motiv, nu aveam voie să luăm cu noi fructe sau legume proaspete din Hawaii. Am așteptat aproximativ o jumătate de oră până la deschiderea zonei de control, după care am putut continua procedurile pentru zbor.

Am făcut apoi self check-in-ul, ne-am lăsat bagajele și am pornit în căutarea porții de îmbarcare. Pentru că mai aveam ceva timp la dispoziție, am profitat de ultimele momente în aeroport pentru a ne organiza și a ne pregăti pentru prima etapă a călătoriei.

Puțin după ora 7:00 am decolat din Honolulu cu destinația Los Angeles. După aproximativ cinci ore de zbor, am ajuns în Los Angeles, unde aveam o escală de două ore. Timpul a trecut repede: ne-am organizat, am verificat următoarea poartă și ne-am îndreptat spre ea pentru cel mai lung segment al călătoriei.

A urmat zborul de aproximativ 11 ore către München. Am avut timp pentru toate lucrurile care fac un zbor atât de lung mai ușor: am dormit, am mâncat și am vizionat filme, încercând să recuperăm și puțin din oboseala acumulată după ultimele zile. Zborul a avut o mică întârziere, însă am reușit să ne încadrăm în cele două ore de escală din München și să ajungem la următoarea poartă la timp.

De acolo a urmat ultima etapă a călătoriei noastre. Aproximativ două ore mai târziu, am aterizat la București. Pentru cei mai mulți dintre noi, acesta a fost momentul în care călătoria s-a încheiat cu adevărat: la aeroport ne așteptau părinții și cei dragi, după două săptămâni în care Hawaii fusese casa noastră temporară. Pentru ceilalți, mai urma o scurtă călătorie cu mașina până la destinația finală.

Ne-am luat rămas-bun cu puțină nostalgie, dar și cu bucuria revederii celor de acasă. După atâtea zile petrecute împreună, despărțirea nu a fost chiar ușoară. Ne-am promis însă că această experiență nu se termină odată cu aterizarea la București și că prieteniile legate în Hawaii vor continua și de acasă.

Înainte să încheiem jurnalul acestei experiențe inedite, vreau să vă transmit câteva lucruri vouă, celor alături de care am petrecut aceste două săptămâni în Honolulu.

Vă mulțumesc pentru fiecare zi petrecută împreună, pentru energia voastră și pentru momentele în care ați fost curioși să descoperiți ceva nou. Au fost două săptămâni intense, în care am descoperit împreună un loc aflat la mii de kilometri de casă și în care, inevitabil, au existat atât momente foarte frumoase, cât și momente care ne-au pus la încercare. Însă eu cred că și aceste momente ne-au oferit ocazia să învățăm unii de la ceilalți, să devenim mai răbdători, mai responsabili și să înțelegem mai bine ce înseamnă să faci parte dintr-un grup.

Aceste două săptămâni nu au fost doar despre învățarea limbii engleze la cursuri. Timpul petrecut în Hawaii nu a însemnat doar plajă, ocean, distracție și fotografii frumoase. A însemnat și zile lungi, oboseală, program încărcat, adaptare, respectarea unor ore și reguli cu care nu eram poate obișnuiți și, uneori, acceptarea unor opinii diferite. Au fost momente în care a trebuit să ne reamintim cât de important este să fim punctuali, să avem răbdare unii cu ceilalți, să ne ascultăm și să înțelegem că facem parte dintr-un grup în care fiecare persoană are rolul său.

Și tocmai aceste momente fac parte din experiența de creștere. Să călătorești fără părinți, să fii responsabil pentru lucrurile tale, să te adaptezi unui program diferit și să înveți să gestionezi situațiile mai puțin confortabile sunt lecții care nu se învață neapărat într-o sală de clasă. Uneori, maturizarea înseamnă și să înveți să faci un pas în spate, să ai răbdare, să îți recunoști greșelile și să găsești o soluție atunci când lucrurile nu ies exact așa cum ți-ai fi dorit.

Dincolo de toate acestea, am avut foarte multe motive să fim mândri de grupul nostru. V-am văzut încercând lucruri noi, interacționând în engleză cu tineri din alte țări, devenind mai independenți și mai încrezători și descoperind, zi după zi, cât de multe puteți face departe de casă. De la primele zile și primele întâlniri până la ceremonia de absolvire, am văzut cum ați devenit tot mai obișnuiți cu ritmul taberei și cu mediul internațional în care am trăit timp de două săptămâni.

Sper ca peste ani să nu vă amintiți doar locurile pe care le-am vizitat, ci și toate lucrurile pe care le-ați învățat despre voi înșivă. Să vă amintiți primul val prins la surf, oceanul, drumețiile, snorkelingul cu broaștele țestoase, cursurile de engleză, prietenii internaționali, serile pe plajă, dar și momentele în care a trebuit să aveți răbdare, să vă adaptați sau să faceți un compromis. Și acestea fac parte din poveste.

Mă bucur că am trăit alături de voi această aventură și vă mulțumesc pentru încrederea pe care mi-ați acordat-o. Sper ca Hawaii să rămână pentru fiecare dintre voi mai mult decât o destinație pe hartă. Să rămână locul în care ați învățat ceva nou, ați avut curaj să ieșiți din zona de confort, v-ați făcut prieteni internaționali și, poate cel mai important, ați descoperit câte lucruri puteți face atunci când aveți curajul să spuneți da unei astfel de experiențe.

Hawaii a fost un exercițiu de independență, deschidere, adaptare și curaj, dar și o lecție despre spiritul Aloha – despre bunătate, respect, conexiune și bucuria de a fi prezent în fiecare moment. Iar dacă din toate acestea luați cu voi măcar o parte, atunci cred că această călătorie și-a îndeplinit scopul.

Mahalo, Hawaii! Mahalo, ʻOhana! 🩷🌺

Until next time,

Alina

Mai multe imagini din ziua 14 a taberei în album: Album tabără engleză Hawaii – Ziua 14