Una dintre marile realizări ale MIT este asociată cu contribuțiile semnificative la dezvoltarea computerelor și a tehnologiei informației. În anii ’60, MIT a jucat un rol esențial în dezvoltarea timpurie a calculatoarelor personale, iar în anii ’70 a fost implicat în crearea primelor rețele de calculatoare, ceea ce a condus la fundamentarea internetului. De asemenea, MIT a fost terenul de dezvoltare al multor inovații majore, cum ar fi tehnologia de recunoaștere vocală și avansările în domeniul inteligenței artificiale.

Atmosfera de învățare și cercetare de la MIT este înrădăcinată în interdisciplinaritate și inovație. Campusul său tehnologic este plin de clădiri moderne și facilități avansate, oferind studenților și cercetătorilor un mediu stimulativ pentru a explora noi domenii de cunoaștere și pentru a aduce contribuții semnificative în domeniile lor de interes. Colaborarea între studenți, profesori și cercetători este promovată activ, ceea ce creează un mediu propice pentru schimbul de idei și pentru dezvoltarea proiectelor de anvergură. În esență, MIT continuă să-și păstreze reputația ca una dintre cele mai prestigioase universități din lume, reprezentând o forță continuă în avansarea cunoașterii umane și a tehnologiei.

De aici ne-am întors la autocar pentru o oprire ceva mai lungă la Harvard, a treia cea mai bună universitate din lume, și probabil cea mai bine cunoscută. Harvard a fost înființată în 1636 și a primit numele lui John Harvard, care și-a donat averea pentru dezvoltarea universității înființate de către guvernul local din Massachusetts. Universitatea a cunoscut multe perioade diferite de dezvoltare, în funcție de viziunea fiecăruia dintre președinții universității. Spre exemplu, unul dintre cei mai faimoși, Lawrence Lowell a dezvoltat foarte mult campusul cumpărând mult teren din zonă pentru a construi clădiri noi, dormitoare, laboratoare și săli de curs.

Radcliffe College, situat la aproximativ 10 minute de mers pe jos, era colegiul pentru femei, acestea neavând voie să studieze la Harvard până după Al Doilea Război Mondial. Mai mult, diplomele studentelor ce absolveau cursurile la Harvard trebuiau să fie semnate atât de Radcliffe, cât și de Harvard până în 1999 când Universitatea și-a schimbat politica în acest sens. Campusul era doar pentru bărbați până în 1977, când au apărut primele reședințe mixte.

Biblioteca Widener este centrul Bibliotecii Harvard, care depozitează ca instituție peste 20 de milioane de volume, 400 de milioane de manuscrise, 10 milioane de fotografii și un milion de hărți făcând-o astfel una dintre cele mai mari biblioteci din lume, ea fiind totodată și cea mai veche din SUA. Clădirea bibliotecii Widener a fost construită în urma unei donații generoase făcută de către mama lui Harry Elkins Widener, un tânăr ce a absolvit cursurile aici, a iubit foarte mult cărțile și literatura, și a murit la scurt timp după absolvire întorcându-se din Europa dintr-o călătorie făcută pentru a identifica manuscrise și cărți rare. Harry și tatăl său au fost printre cei ce au murit în urma scufundării Titanicului, iar clădirea este construită în memoria lui Harry, donația implicând câteva condiții curioase.

În clădire există o cameră de lectură, mai exact camera lui Harry de la el de acasă, reconstruită. Aici nu are voie nimeni să intre în afară de un curator ce aduce în fiecare zi flori proaspete – fără excepție. Totodată, nici o cărămidă din clădire nu are voie să fie atinsă cu excepția lucrărilor de restaurare, așa încât pentru a crește spațiul bibliotecii, Universitatea a trebuit să se dezvolte în subteran. Această clădire are mai multe etaje subterane decât supraterane și adăpostește mai mult de 3,5 milioane de cărți.