Ziua 6 – Punting și vizită la Muzeul de Istorie Naturală

După două zile intense de alergat (câteodată literalmente) de la un colegiu la altul, azi am avut un start mult mai relaxat, și ne-am concentrat pe cursuri, plimbări în grup și planuri cu noi prieteni.

Parcă au știut și la micul dejun că azi e o zi liniștită pentru noi, așa că am primit pe lângă ceai, suc, lapte, cereale și pâinea cu unt și gem pe care le știm deja felii de avocado, șuncă și clătite, ca pentru un brunch respectabil.

Deși norii ne tot amenințau cu ploaie, vremea a ținut cu noi și puțin după ora 10 am pornit la drum spre Magdalen Bridge, unde plănuisem de cu seară o sesiune de punting, adică o plimbare cu bărcile. Ne-am împărțit în două bărci și băieții au primit un curs de punting de exact 20 de secunde după care am pornit în sus pe râu.

Echipele s-au descurcat neașteptat de bine și a fost o aventură care, deși a durat doar o oră în sine, a lăsat o impresie de durată. Pe parcurs ne-au întâmpinat mai multe familii de rățuște cărora Diana, Rareș și Mădă le-au dat câte ceva de mâncare și au fost răsplătiți cu multe măcăneli vesele. A fost strict o plimbare de agrement, bineînțeles, deși echipa formată din Bogdan, Mădă, Luca și Cristi a insistat că a câștigat cursa (drept că ne-au depășit la final…).

După punting ne-am plimbat pe Cowley Road și am apreciat micile cafenele, restaurante în still american și nenumăratele frizerii care sunt presărate pe această străduță cochetă, apoi am mers în campus, pentru că începeau orele de după-amiază și urma să iasă schimbul de dimineață, cu care aveam planificate alte activități.

Prânzul a fost ca de obicei la alegere între BBQ-ul de afară unde s-au servit burgeri și mâncarea de la cantină, unde a fost zi de fish&chips.

După masă am plecat cu tura următoare de copii, spre Muzeul de Istorie Naturala al Universității Oxford. Aici am ajuns exact la timp ca să participăm la un tur al clădirii ținut de o cercetătoare care a lucrat zeci de ani la muzeu și ne-a delectat cu mici anecdote și cu istoria construcției superbe care găzduiește diverse exponate, printre care schelete de dinozauri, minerale rare și mai ales, spre încântarea tuturor, o vulpiță împăiată adorabilă, pe a cărei eticheta scria, ca la niciun alt muzeu tradițional, „Please touch” (vă rugăm să atingeți).

Înăuntrul Muzeului de Istorie Naturală se află și muzeul Pitt-Rivers, denumit așa după generalul de armată care și-a donat colecția proprie de aproximativ 20,000 de obiecte diverse Universității. Azi colecția conține de 12 ori mai multe exponate împărțite pe categorii (bijuterii, intrumente muzicale, arme, haine etc). Edit și Teo au intrat în vorbă cu un muzeograf care ne-a întrebat de unde suntem și a știut imediat să ne îndrume către exponatele de proveniență românească (ouă pictate, flaute și un cimpoi).

George ne-a distrat mai apoi făcând aceasta pentru mai multe țări, noi anunțând numele unei țări, iar el descriind imediat unde putem găsi obiecte de acolo. Apoi ne-a învățat cum să ne uităm cu atenție la obiecte și felul în care au fost ele clasificate. De exemplu, se pare că multe culturi au fluiere din ceramică, care pot fi umplute cu apă pentru a le schimba sunetele produse. Dragostea de artă apare în fiecare cultură, dar ni s-a părut fascinant cum ea se materializează atât de diferit în diverse culturi, și totuși atât de strâns conectat peste tot, inclusiv peste veacuri.

În timp ce căutam cimpoiul, ne-am întâlnit cu un alt muzeograf, Michael, care ne-a povestit cum o vizitatoare i-a șoptit că ouăle pictate din muzeu îi sunt cunoscute din copilărie. Nu vă speriați, nu le furase nimeni, dar tatăl doamnei le oferise ca donație, și a omis să le povestească membrilor familiiei, de unde și șocul doamnei. În fine, e bine ce se termină cu bine.

La muzeu ne-am despărțit de Mihai, Patric și Ștefan, care erau obosiți după cursuri și plimbare și s-au întors în campus. Maria și Alexandra aveau planuri împreună cu o fată din Franța, așa că Miha și cu mine împreună cu Edit și Teo am pornit spre o librărie care ne interesa, am luat apoi cina la Five Guys, și după aceea am mers la cimitirul Wolvercote din nordul orașului, în căutarea locului de odihnă al scriitorului J.R.R. Tolkien și al soției sale Edith. A fost o mini-excursie nostalgică, dar ne-am bucurat să discutăm și să ne găsim puncte comune de interes și să observăm iepurașii care țopăiau netulburați prin iarba deasă.

Azi ne povestesc impresii Mădă și Patric, așa că îi lăsăm pe ei mai departe să își spună părerea:

Mădălina: Mi-au placut foarte mult iesirea de punting, mancarea si colectivul. Cu totii ne-am simtit foarte bine si ne-am distrat. Apreciez mult deschiderea si comunicarea pe care o avem cu sefii de grup.

Patric: Deci impresia mea este: colegii sunt okay, si cei din Romania si cei din afara. Avem foarte multe locuri unde sa ne jucam, facem foarte multe activitati, vizitam foarte multe locuri, overall it’s good.

Mâine ne trezim devreme pentru că mergem la Stonehenge și apoi la Bath, orașul lui Jane Austen. Abia așteptăm!

Mai multe imagini din tabăra de limba engleză Oxford aici: Album Facebook Tabăra Oxford