Ziua 13 – Ultimele cursuri, karaoke și Yokohama

Cei mai mulți dintre elevii grupului au fost prezenți la întâlnirea din recepție, pregătiți pentru ultima călătorie spre școală, unde aveau să participe la ultimele cursuri din această tabără.
Ne-am urcat în trenul matinal aglomerat, în care singurul sunet era cel al roților pe șine. Toată lumea stătea într-o liniște deplină – o liniște de care, probabil, ne va fi dor atunci când vom mai călători în alte țări cu transportul public. Unii elevi mi-au mărturisit că, în aceste două săptămâni, au circulat cu transportul public mai mult decât în toată viața lor.

Am ajuns la timp la școală, unde tinerii au pregătit proiecte despre mâncărurile din Japonia și au vorbit despre preferatele lor. La final, fiecare a primit certificatul care atestă faptul că a studiat timp de două săptămâni limba japoneză la EF Tokyo, împreună cu nivelul de studiu atins.

După cursuri, elevii au avut timp pentru prânz, iar apoi ne-am întâlnit cu Alma pentru ultima activitate organizată de școală special pentru grupul nostru: o sesiune de karaoke.
După o plimbare lejeră de 10 minute prin zona Shibuya, am ajuns la destinație, unde o cameră de karaoke era rezervată doar pentru noi. Mai întâi, ne-am aprovizionat cu sucuri, cafea și ceai, apoi ne-am făcut comozi în camera 502. Alma ne-a arătat rapid cum funcționează consola de control, iar tinerii au dat startul distracției.

Curajoși încă de la primele minute, au cântat melodii cunoscute în engleză, japoneză și română. Bogdan, Andrei și Ana ne-au surprins cu cât de bine știau versurile pieselor japoneze, iar Alma, lidera de activități de astăzi, ne-a acompaniat la multe dintre melodii. Atmosfera a fost relaxată și plină de energie, iar între 13:30 și 15:00 ne-am bucurat din plin de „talentele” noastre muzicale.

La cererea elevilor, activitatea de după-amiază a fost o vizită în Yokohama, oraș înspre care am pornit imediat după karaoke. Andrei și Evelin nu ni s-au alăturat, ei participând la un curs de dans, pe care l-au găsit destul de solicitant.

Yokohama, al doilea cel mai mare oraș din Japonia, se află la doar o scurtă călătorie de Tokyo. Este un oraș-port cu o atmosferă cosmopolită, în care clădirile moderne se îmbină armonios cu arhitectura istorică – cum este cea din zona Red Brick Warehouse.

Prima oprire: mult-așteptatul Cup Noodles Museum. Din păcate, la zona fabricii unde vizitatorii își pot crea propriul pachet personalizat de Cup Noodles nu mai erau locuri disponibile pentru astăzi, așa că ne-am mulțumit cu vizita la muzeu. Am început prin a explora istoria ramenului instant și a fondatorului său, Momofuku Ando, descoperind că, la nivel mondial, se consumă peste 100 de milioane de porții de instant noodles (inclusiv Cup Noodles). Am urcat apoi în „Noodles Bazaar”, o zonă amenajată ca o piață stradală, cu tarabe tematice din mai multe țări, unde am putut cumpăra preparate specifice fiecărei culturi – toate având, desigur, la bază… cup noodles.

O parte dintre elevi au ales să rămână la roata panoramică, de unde au făcut fotografii spectaculoase ale portului.

Cu Brândușa și Sebi am continuat spre Red Brick Warehouse, unde am admirat clădirile roșii de cărămidă, martori ai istoriei portului. De aici, am pornit spre Parcul Yamashita și apoi spre Chinatown, unul dintre cele mai mari cartiere chinezești din lume. Am făcut o plimbare relaxantă pe malul apei, bucurându-ne de priveliștea portului și de atmosfera liniștită, după care am pășit în lumea colorată a străduțelor din Chinatown. Aici, ne-au însoțit mirosurile îmbietoare ale preparatelor chinezești, am admirat templele bogat decorate și ornamentele care dau viață acestui cartier.

Seara, am luat trenul spre hotel, pentru a ajunge la timp la cină. Transportul public ne-a fost prieten în aceste două săptămâni, ajutându-ne să parcurgem distanțe impresionante, fie între obiectivele din Tokyo, fie spre orașele din împrejurimi. Chiar dacă am folosit trenurile și metrourile de câteva ori pe zi, costul mediu nu a depășit aproximativ 10 euro/zi.

Brândușa încheie seria testimonialelor cu un moment de reflecție asupra culturii japoneze și a vieții în general: “Perspectiva omului asupra vieții diferă după mediul și după valorile în care viețuiește. Astfel, întrebarea următoare ar fi: care este valoarea japoneză?

În acest tărâm îndepărtat, al “soarelui răsare”, nu este vorba despre o “la dolce vita”, ci despre respect, onoare și tradiție. Viața omului e trecătoare și trebuie trăită conform unui scop nobil. Aflându-ma, într-o seara de joi la Teatrul Național din Tokyo, la un spectacol kabuki de artă japoneză, am descoperit cu surprindere cum ironia fină a actorilor s-a împletit iremediabil cu spiritul datoriei, al onoarei … “ Ha! Voi frunzelor de toamnă ce vă ofiliți si cădeți… eu nu sunt precum voi” zise protagonistul. Iar în clipa următoare … nisipul din clepsidră i se scursese deja și spiritul lui călătorea înspre Nirvana. Ironia sorții, a destinului, a istoriei omenirii întregi!

Orașul Tokyo revelează călătorului ce îl  străbate o stare de autoreflecție, de spiritualitate, de sete de cunoaștere a menirii sale. Între pereții de metal ale zgârie norilor şi coloratele temple, între un trecut necruțător şi un prezent modern, care este modul corect de ați trăi viața?

Tu ai fi dispus să îți dai viața pentru un ideal … pentru onoare?”

Am petrecut restul serii definitivând bagajele – mâine dimineață ne așteaptă transferul către aeroport, iar întârzierea nu este o optiune în Japonia.

Mai multe imagini din ziua 13 a taberei din Tokyo aici: Album Facebook Tabăra Tokyo 2025